Epoca de aur ce ai facut din noi?
Pentru nostalgici, ziua aceasta reprezinta o sarbatoare nationala a Romaniei pe vremea Epocii de Aur. Ceausescu Nicolae avea obiceiul sa serbeze anual cu mic cu mare, cu fast si strictete 23 august.
Mi aduc aminte de paradele militare, imnul tarii pe care il stiam vers cu vers, pe care de altfel il cantam in fiecare zi in fata clasei in scoala primara, fiind pentru o perioada trimestriala, am impresia, si reprezentanta clasei insarcinata sa dau tonul. Soim al patriei, pioneri mai mici, mai mari, cu totii eram drepti in fata ordinelor de partid.
Pentru familia mea a insemnat pregatirea excursiei la munte, dupa ce mai intai mergeam in concediu la mare. Bronzul lunii august era destinat muntilor. Valea Prahovei, Transfagarasan, Sibiu cu Dumbrava Sibiului unde am mancat in urma cu multi ani, prea multi, cei mai buni mici ce pot exista vreodata. Ce Cocosatu’? La Dumbrava Sibiului erau intr un mare fel, gustosi, mirosul ce te ademenea de la distanta si locul atat de minunat. Nu mi gasesc foarte bine cuvintele, dar marturisesc cu sinceritatea cu care deja cred ca v am convins, ca erau perioade atat de linistite, stabile, certe. Parintii aveau posibilitati sa si permita sa ma educe la gradinita, sa mi cumpere ciocolatele mici (acelea invelite in poleiala aurita – imitau micile lingouri de aur) de la Casa de Comenzi. Plecam in concedii peste tot cu ei si canistrele de benzina in portbagaj. Si aveam si rachete de tenis si schiuri bune si papusi de toate felurile, plastilina si penare colorate, ghiozdane cu Sandy Bell.
Nu vreau sa spun ca era potrivit sistemul de atunci. Intr o mica masura era. Nu sunt persoana ce regreta acele vremuri, ba din contra am motive personale sa fiu anti. Mai cu seama pentru ca am studiat limba rusa pana si in liceu, am stat la coada la iaurt (eram atat de mica incat mi se parea haios sa ma joc printre oameni, desenam cu creta trotuarul in timp ce asteptam sa se deschida alimentara). Aveam de la tricicleta pana la bicicleta de culoare rosie. Aveam patine si rotile. Erau oamenii altfel. Sau erau egali. Multi dintre ei aveau aceleasi lucruri, cam aceleasi averi, principii, conduite morale. Erau uniformizati si etalonati.
Se purta mai apoi uniforma pe care aveam grija sa nu o murdaresc prea tare. Purtam pampoane albe si sosetele cu dantela alba. Eram soimii patriei si viitorii pionieri ai Republicii Socialiste Romania. (Asa arata masina de cusut de pe vremea cand invatam sa facem tiv la fuste).
www.paparazza.ro
Am plans cu lacrimi de crocodil cand mi am luat ramas bun de la educatoarea din Scoala Generala 174 Bucuresti, devenita Constantin Brancusi. Mentionez cu stima, respect si mandrie numele doamnei educatoare careia ii trimiteam vederi de prin vacantele mele de a lungul celor patru ani cat mi a fost maestra. Ultima generatie a dansei, clasele I-IV A. – Bandrabur Felicia.
Apoi alt nume important, doamna directoare a generatiei mele, profesoara de chimie, Hutanu Adriana. O femeie atat de speciala…
Ma inclin in fata educatiei pe care mi au dat o. Iubeam desenul, desi nu am talent la schite, faceam caligrafie, educatie civica, sport, lucru manual…Eram, deveneam generatia viitorului de astazi. Sunt nostalgica si eu? Vi se pare?
Inchei cu o singura specificatie. Citeam recent CV-ul unui coleg de scoala in care mentiona ca a absolvit un colegiu/liceu din Europa. Si eu pe acelasi, nu? Dar liceul e o alta poveste, postdecembrista…
