Nostrii si vostrii si a lor limba de lemn
La ce categorie sa postez ceea ce am de spus azi? M am intrebat insistent inainte de a mi incepe scrierea, ce i drept.
N am inventat o, n am crezut ca o sa fie necesara “productia ei”. Cu toate ca este vineri, inceput de weekend pentru cei mai multi dintre voi, relaxare si voie buna, eu am sa trag niste semnale evidente, reale, firesti asupra diverselor evenimente recente ce s au petrecut prin lumea noastra mica. Desi mi au obosit si ideile aruncate voluntar in coltul uitarii, merita sa mi delimitez opinia, mai cu seama ca imi pot in sfarsit comunica aici, in spatiul meu virtual, atat de liber parerile oneste si responsabile.
Sunt omul dreptatii, al bunei credinte, al farmecului ce l confera valoarea in orice domeniu. M au enervat la maxim de a lungul vremii persoane pentru a caror rusine ar fi trebuit eventual sa i si platesc, sa fie astfel mai fericiti. Am intalnit infectii cronice plamadite atat de adanc in fiinte umane, incat niciun antidot n ar fi avut sanse de izbanda in privinta lor. Rautatea umana are o putere imensa in fata unui copil ce am fost. Unei ziariste cu studiile facute pe bancile facultatii, in sala de seminarii, cu emotiile primei restante, cu banii pe care ii dramuiam si pentru cartile impuse spre achizitionare de catre ei, profesorii universitari, unii dintre ei atat de saraci material incat…Dar, prefer sa ma abtin si sa nu generalizez. Banii, ca despre ei este vorba aici. Educatia noastra a generatiilor ce am fost atatia, ce merg inca la inscriere si vor deveni studenti. Hmm. Mi e atat de greu sa scriu obiectiv, dar incerc si sper sa mi si iasa schema. Da, cu mana pe toate cartile cumparate de la Bibliotecile Universitatii Spiru-Haret si cu ochii tinta spre lucrarea de licenta, mi e sila. Dintr o pura intamplare m am decis (nu de ieri, de azi, cum se spune) sa studiez in strainatate. Si o voi face. Pentru ca vreau sa ma simt facand parte dintr o generatie de cu totul alti oameni “posesori” de principii morale solide. Profesorii sa mi inspire reala dragostea de studiu, fara teama unui esec inevitabil profesional in viitor. Nu mai vreau sa traiesc experienta statului la coada pentru a le da banii de taxe pentru educatie, nu mai vreau sa ma uit la diploma cu dispret. Nu mai vreau sa vad/ascult declaratii meschine din partea unor inculti (si profesori doctori universitari si fosti studenti deveniti personaje publice de mic ecran).
Citeam zilele trecute despre jurnalism. Sa le fie rusine celor ce au demontat in mod voluntar spiritul liber pe care aceasta meserie il are prin definitie. Sa i determini sa creada pe tineri (nu ma refer la cei ce au reusit maxima istorica de retard/RECORD ma scuzati, manifestat la BAC, an de imensa insemnatate 2011) si sa mearga totusi la facultatile de stat doar pentru ca ii atrage”frumosul” vietii de jurnalist? De ce sa minti parintii cu materii incluse in programele de studiu ce nu au nicio relevanta si importanta in fapt? Cum iti e permis sa oferi educatie in halul asta? Modelele au ramas de pe vremea Ceausestilor, profesorii si ei niste valori trecute de vremuri, fara atitudine si spirit civic. Mi aduc aminte si de educatia civica si, in opozitie, de limba rusa pe care am fost obligati prin natura epocii de aur pe care o traversam sa o invatam. Mi e egal si mi se rupe fix intre maxim trei degete de odioasa lor limba. FUCK YOU! In traducere nationala s a gandit prost Victor Socaciu s o dea de gard…Rusine sa i fie si acestui politician/muzicant/aberant. Dar, de ce ma mira, oare?
www.paparazza.ro
Sunt foarte pornita vis a vis de directia spre care cu totii, ca niste oi ratacite, se urca din ce in ce mai sus si mai repede. Dar unde cred ca vor ajunge? Ma uitam iarasi, inevitabil pe acest site devenit ultra/mega/hiper/ziuper mediatizat la nivel ultra/intergalactic; facebook! Unde toti cu toti suntem prieteni, unii mai retinuti in comunicare, altii din contra, excesiv de prezenti, activi. Pana si aici gramatica limbii romane face demonstratii cu oamenii ce, paradoxal folosesc device-uri de ultima generatie – Ipad/Iphone/Tablete (le ar prinde mai bine o ora de gramatica zilnic, zic). Dar, rusinos! NU CUNOSC reguli elementare studiate in clasele primare, mama lor de “nostri, vostri cu un I, niciodata cu doi I”. Si sunt personaje publice, plozii unor alti postdecembristi infipti pe posturi cheie in conducerile institutiilor publice de media. Mi e simplu sa i mentionez si iata ca da, am sa o si fac. Sabrina Manoliu. O fatuca ce habar nu are de viata ei, iroseste probabil pe farduri banii alocati pentru jobul pe care l a prestat de a lungul anilor la TVR, se vrea haioasa si cultivata, dar…iata, ce e lesne de priceput. TATA e acolo, sta pe locul lui. Ea fatuca lui. Si ea sta, ce sa faca altceva? In fata reflectoarelor sta! Ca nu stie altele. <Ie grele>, doar!
Despre asta spuneam. Nu am inventat o categorie anume, stiam ca voi scrie si astfel. Sa mi fie cu iertare daca am suparat pe cineva, din contra, am puterea de a astepta dreptul unor replici obiective, concrete. Si pretentia unor corectii minime la nivelul propriilor manifestari publice. Altfel, le as sugera celor ce ies atat de impozant in evidenta pe sticla, sa pastreze pentru ei deontologia profesionala studiata din intamplare sau accident.
Ce exemplu dau aceste fete ce nu si fac decat de cap pe banii contribuabililor? Alternativa sa nu pornesti televizorul, este da, recunosc. Dar din respect pentru jurnalism de care pomeneam mai sus, mentionez doar una dintre functiile lui. Si esentiala. EDUCATIE (Culturalizare/Formativa).
Acestea fiind spuse, limbajul de lemn inca prezent in media, in secolul tehnologiilor multimedia…exista si nu dispare din Romania.
Promit si altfel de abordari. Pastrand nota de detasare cu care imi permit sa va invat, va doresc un sfarsit de saptamana asa cum va place langa cine va place! Poate ne ar sta bine cu o cu totul altfel de atitudine, implicare mai multa si toleranta zero in fata unor astfel de exemple. Foarte multe, din pacate.
