Stil de viata si alternativa la fitze
M am decis sa impac utilul cu sportul si pasiunea mea pentru, sa ma relaxez intr un complex sportiv plin de semnificatii multiple pentru mine. Sala Polivalenta, locul unde mi am petrecut intaiul semestru al primului an de studentie, zona parcului Tineretului, un alt spatiu unde, pe vremea cand eram copila, ma plimbau ai mei cu trotineta, bicicleta, saream coarda si sotronul.
Ieri, dupa cum va spuneam, am descoperit la propriu, cum imi place mie sa spun, un parc al copiilor total schimbat fata de ce era cu ani in urma. Si credeti ma ca am sa revin acolo pentru alte si alte impresii. Per total mi a placut. Aminteam anterior faptul ca investitia s a facut cu ajutorul fondurilor UE, ceea ce se poate vedea in mod evident, pe stalpii amplasati in parc chiar troneaza in toata splendoarea steagul albastru al Uniunii Europene. Alaturi de cel al tarii gazda. Dar, fiind ora pranzului, cand soarele si a aprins intens razele, populatia, s a adapostit la umbra . In imediata apropiere, terasele din zona sunt relativ pline, dar in special intr o alta locatie cu staif, Club Diamond. Masinile si ele asezate ca la o expozitie demna de renumele unui salon international, barbatii parfumati, gelati, tunsi si frezati (ca sa nu le atribui alte merite la prima vedere), damele bine, evident omniprezente. Am observat ca este un loc de promenada, cocotate pe tocuri cui asortate cu un fel ciudat de itari (itzari) din naylon? Cand afara temperatura isi face de cap cu peste 35 de grade?
Dar, in mod sigur sunt eu pe langa tendinta in moda purtata in zona. Asa ca, mai bine imi revin in gand doar pomii verzi si incinsi de razele soarelui, bancutele aproape goale ale imensului parc ce se afla in acest sector 4, pe care cu sinceritate marturisesc, il admir din ce in ce mai mult. Alaturi de sectorul 2 pentru care am o slabiciune mai veche.
Postez si fotografiile pe care le am realizat cu un mobil si la cald, daca ma intelegeti.
Barfa acestor personaje pitoresti ce inteleg relaxarea in fata unor sticle de bautura, prelinsi pe niste scaune comode, ce i drept, mirosindu le de la distanta avutia si infatuarea, in directa comparatie cu altii sportivi din nastere, pe role, cu biciclete, cu rachete de tenis (exista cateva terenuri pe intreaga suprafata a parcului), acestia din urma fiind atat de firesti, normali intr o lume total anormala.
Cunosc astfel de personaje care merg cu metrolul pana la Unirii, apoi iau taxiul pana fix in buza teraselor de fite. De ce? De ce nu…
