Ne mananca omizile, oameni buni!
Ascult deseori albumul de colectie pe care l am obtinut in urma cu sase ani, pe vremea cand lucram la Jurnalul National. Cantece dragi memorabile, artisti de valoare, concept bun de marketing si PR al echipei din care am facut si eu parte.
“Lasa mi toamna pomii verzi”, http://www.youtube.com/watch?v=Oj0VBGKCZRY - Margareta Paslaru, o cantareata (folosesc termenul acesta pentru ca era singurul folosit pe acele vremuri).
Am scris despre numeroase nulitati, despre chilotii achizitionati din Piata Obor, despre operatiile pe care si le au facut sau nu, despre stilul de viata libertin al acestora si mai ales despre minciunile fabricate pentru prima pagina colorata a hartiilor pentru care am muncit cu drag si spor.
Cand am constatat ca banii investiti de mine in meseria de “ziarist de monden” sunt insuficienti pentru a ma prezenta la Pipera, destinatie posibila de excursie cu masina, metroul sau oricare alt mijloc de transport, mi am spus ca sanatatea mea morala este unica mea valoare la care tin.
Si revin si subliniez faptul ca mi am erodat cultural talentul, educatia dobandita, mi am intors pe dos sistemul de valori si mi am starnit foarte multe invidii din partea colegilor de redactii. De curand, mai exact in urma cu doua zile, i am revazut pe cativa adunati intr un loc de mare angajament, un mol. Ma asteptam sa nu primesc niciun salut, stiam ce hiene sunt. Tocmai pentru ca nu sunt lingusitoare, nu voi deveni tocmai de acum incolo, vreodata. Si da, spun cu toata taria asta. Pentru ca mi permit acest lux. Stai pe langa oameni de aceasta factura, devi ca ei. Automat esti exclus daca nu te lupti la propriu pentru o punga “plina” cu un pix si o agenda, cel mult. Pentru ca n am educatia unei luptatoare de gherila, a nesimtitului cu tupeu cras si nici cadavrele pe care multi trebuie sa calce nu mi plac.
Nu vreau sa generalizez, cunosc atati ziaristi demni de admiratie. Dar, intr o lume infecta, in acest cerc vicios al mondenului de apa Dambovitei unde mie personal mi e sila sa incerc sa ma scald.
Discutam cu verisoara mea despre modalitatea de a educa adolescentii prin scrisul meu, atitudinea pe care am avut o in fata unor fosti angajatori ce nu mi au respectat drepturile. Pentru tineri este mai important sa mearga la piscina la Bamboo, la mol sa si arunce ochii pe la vitrine, sa si achizitioneze telefoane de ultima generatie si sa conduca masini de zeci de mii de euro, daca nu si mai mult.
Hainele, da! Si eu am pasiune pentru ele ca orice alta femeie. Pantofii te definesc, eticheta aduce plus de valoare unei personalitati. Dar privesc pe strazi fete ambalate atat de superficial, plastic, detaliul definitoriu este machiajul. Nu asta, dragelor vorbeste despre voi. Cand observi in lumina soarelui excesul de pudra asemenea unei texturi pe care peretele il are, cand ochii sunt fardati cu negru in plina zi, rujurile stridente in combinatii ametitoare…si sa nu uit de varsta pe care o au multe tinere pe care repet, le vad peste tot. Frumoase, da! Dar imbatranite voit. Sa nu uit de operatiile de marire de sani? Cunosc adolescente la nici 20 de ani trecute deja prin riscurile ce le presupune o astfel de operatie.
Revenind. Aceste personaje nu au ce cauta in lista promovatilor pe acest blog personal. Chiar daca denumirea am ales o “paparazza”, nu doresc sa fiu la moda in abordarile jurnalistice actuale. Si mi am dezvaluit identitatea, numele mi e drag, e al meu si mi l port cu mandrie. Jurnalistii cu pseudonim sunt niste frustrati, cei care nu scriu asemenea. Iar cei care pentru cateva milioane de lei se “pupa in fund” cu tarfulete de centru vechi si inculti posesori de Ferrari…nu sunt decat niste lipitori, atarnatori pe la mesele parvenitilor, ilegalilor, penalilior de tot soiul, nu numai din Romania.
Sa faci educatie unei persoane ce vine la televizor sa spuna ca s a culcat cu intreaga echipa de fotbal, sa te asociezi ca si meserie cu ea, sa fie strangatoare de audienta nocturna, iar mai apoi sa spuna ca “EA NU MINTE, SPUNE ADEVARUL” (in situatia in care cunosc prea bine ca nici macar nu s a tavalit prin patul multor barbati mentionati de ea). Dar, traim intr o ROMANIE pitoreasca unde, la prima vedere s ar putea strange teoretic atat de multi bani din prostitutia televizata, daca ar cunoaste legile cei de la CNA, daca n ar mai angaja prin concurs, toti nepotii si nepoatele unora si altora, daca s ar taxa greseala cu excluderea din functie si daca cineva chiar ar face ceva. Faptele conteaza.
De vorbe ne am saturat.
Iar influenta politicului in diverse domenii de activitate a transformat valoarea si a subjugat o de a dreptul. E mai laudabil sa spui ca o emisiune cu cacaturi TV face audienta decat sa cumperi formate internationale de succes motivante, educative si de viitor? Mai simplu e s o faci pe Adela Popescu actrita sau pe Luciu s o scoti dintr o sala de sport, s o pozezi de nenumarate ori goala, s o pui sa si balangane sanii pe stadion in vazul barbatilor pasionati, iar mai apoi sa si dai stire, stire, da? Cu faptul ca n o ia tatal copiilor ei de sotie…Hmm!
Daca asta e jurnalism de nisa, pai sa ne apucam de studiat chineza zic, e cu folos si de viitor. Iar cliseul de care mi e sila deja, “Ai optiune, schimba canalul…”, nu este decat o nesimtire pe care moderatorii isi permit s o spuna pentru ca asa sunt dresati s o faca. Din banii populatiei active s au strans banii pe care spatiul de publicitate pe micul ecran o are. Cine cumpara sampoane, creme, serviciile de telefonie si alte cele?
Miile de euro pentru minutul de difuzare, publicitatea sufletul comertului da! Dar obligatia jurnalistului este sa fie vertical, independent in opinie si in interesul si slujba cetatenilor, publicului larg. Pentru ca banii, la TVR de exemplu vin si din taxele radio-TV de care nu te poti sustrage chiar daca nu folosesti fizic radioul, nu ai un asemenea aparat in locuinta.
Si cunosc cazuri si cazuri complexe…si iarasi mi e greata de puterea banului si influenta negativa asupra spiritului civic, verticalitatii si demnitatii umane.
Lasa mi toamna pomii verzi! Ma scuzati, plini de omizi! Oameni buni – vorba unui ilustru cantaret roman.