Viitorul suna catastrofal
In spiritul unei duminici placute de inceput de septembrie, imi propun sa va retin atentia pentru macar doua minute. Teoretic vara s a dus, vine firesc toamna, asta stim cu totii.
Si nu pentru ca ma uit chiar in aceasta clipa pe statistica intocmita de o persoana abilitata oficial sa centralizeze rezultatele la cea de a doua sesiune a examenului “de maturitate”, ci pentru ca ma ingrijoreaza sunetul viitorului, contrar mesajului afisat si mediatizat pana la saturatie pe care banuiesc ca il cunoasteti deja. Viitorul suna bine? Ma grabesc sa spun ca ne cam suna clopotelul in curand, incepe anul scolar cu facultati la stat goale, cu profesori mediocrii, costuri pentru nimic la facultatile particulare si viitorii retarzi ai tarii, cei care nu stiu decat cine e facebook, Bianca si Bote, Mutu si Bamboo.
Am ce am cu educatia. Am ciuda pe bunicii care trec cu copiii de mana pe culoarea rosie si in diagonala pe bulevard sau in juma de metru garduri peste gardurile amplasate pe linia tramvaiului 41 de exemplu. Mai am niste cuvinte grele pe care le as acorda si mamicilor cu carucioare colorate si scumpe si dotate cu fel de fel de ustensile inutile, dupa parerea mea, de a dreptul inconstiente si ele. In fuga cu pruncii pe zebra cand ar trebui sa stea locului pe trotuar, fara sa se asigure stanga-dreapta etc si asmd.
Educatia de acasa, cea de sapte ani, caci despre ea este vorba. Si lipsa ei totala sau adaptarea pe care acesti multi bunici, persoane in varsta pe care ii poti banui de verticalitate, intelepciune si scoala a vietii absolvita la zi, nu la fara frecventa…Dar, ce ma tot agit din taste aici? S au deviat cu totii si mi se pare mie ca sunt o anormala intre oameni si mai anormali in conceptia mea. Nu mi doresc sa mai compar pe nimeni cu nimeni, sa judec nici atat. Ba mai mult, imi este indreptatita opinia, libera ei exprimare si statutul pe care educatia de profil mi a dat o. Dar stiu ca nici pe vremea anilor mei de studentie nu era cine stie ce seriozitate in predarea materiilor, dar era o cu totul alta strategie de abordare a subiectelor. In fine nici nu erau atatea fitze, nu erau atatea probleme sociale, nu erau decat cateva telefoane mobile si pretul benzinei nu avea valori ametitoare.
Si poate ca Bill Gates avea alte indeletniciri 
Cu toate acestea, mi e greu sa accept ca aveam optiunea de a ma “face” profesoara de psihologie, sa i spun. Sa am pretentia ca elevii mei sunt profunzi, gandesc logic si isi analizeaza sentimentele si actiunile. Doar cand vad ce filmari descarca pe youtube ma trezesc la realitate. Si cand mai aud si de vreo profesoara aflata in relatii de concubinaj cu vreun elev ratacit prin viata sau niste ministrii analfabeti ajunsi doctori docenti cu lucrari inexistente, carti nepublicate si etc si asmd…parca imi vine sa ma retrag undeva unde viitorul chiar suna bine! Sa ma intrebati unde se afla locul acesta. Ma incanta.
Duminica frumoasa!
