Ce iti doresc eu tie, dragul meu Bucuresti
552 de ani implineste Bucuresti in aceste zile de inceput de septembrie. Orasul Bucuresti, despre el este vorba, evident. Municipiul nostru drag, capitala Romaniei, o tara mica, mica si frumoasa.
Sa i uram la mai multe zile bune, nu? As vrea sa dispara taranoii din Centrul Vechi – Old Town (auzi), gropile de pe majoritatea bulevardelor ultra-mega-hiper-ziuper circulate, sa se spele strazile si la noi cu solutii frumos mirositoare cum am avut placerea sa constat in alte tari europene, sa avem aeroporturi curate si dotate la standarde adevarat europene (nu aeropoarte, cum s a exprimat oficiala ministra a turismului, Udrea Elena), sa fie intr o zi parasit. Asta mi as dori pentru Bucuresti. De ziua lui sa aiba pace si liniste si sa scape de multimea de idioti si idioate ce il viziteaza si raman aici.
Am ceva cu taranii, da! Masinile de PH (cei mai prosti soferi ever and forever), TR si IS si etc. Nici cu multi bucuresteni d astia patroni de butic si locatari la IF nu mi e rusine. Cred ca daca s ar face un studiu, asa cum numai englezii pot face, s ar constata ca suntem (romanii in general) in topul mitocaniei in trafic, mai cu seama traficul din capitala. Dar, revenind. Nu doresc sa ma intelegeti gresit, nu va simtiti tinta acestor acuze, am pretentia ca faceti distinctia clara intre niste ghertoi cu negru sub unghii si carnetul luat pe 100 de euro (sau mai mult) si eleganta cu care mie, de exemplu, mi se pare simpla semnalizare a intentiei de a schimba sensul de mers/banda de mers samd.
www.paparazza.ro Casa unui popor devenit european .
Bucuresti. La multi ani dragul meu oras natal. Esti unul dintre cele mai scumpe dintre numeroasele locuri europene unde iti poti gasi un spatiu de birouri, ai cele mai frumoase parcuri in care daca pasesti risti sa calci in cacati de caini si pisici. Sa nu mai spun de pantofii care sunt plini de praf in cateva minute dupa ce ai calcat asfaltul? Oamenii nu mai sunt ce erau, copiii sunt atat de ciudati incat si eu, recunosc cinstit, mi e greu sa accept gandul ca as putea oricand sa ma aflu in postura de profesoara unor liceeni turmentati, scosi din club cu Politia, plini de gadgeturi, inele sataniste, cercei in nas, sprancene, limba, unghii si pe unde nu se mai vede. Frumoasele fete? Da. Frate sunt atat de misto unele, multe, din ce in ce mai frumoase, dotate, aranjate, fardateeee si impopotonate.
Nu generalizez, repet. Cunosc exemple de tineri bucuresteni get-beget preocupati de sport, performeri la varste fragede, olimpici atat de frumosi, educati bine, simplu, orientati spre succes.
Bucuresti. La multi ani in evolutie vizibila. Sper una si mai buna, buna de tot. Or sa vina cat de curand zapezile. Noi, unii, multi, din ce in ce mai multi ne vom pregati cu lopetile, sarea traditionala si autentica azvarlita pe trotuare, lupta cu nametii de care in mod sigur or sa uite autoritatile, mizeria si namolul primilor stropi sositi, inundatiile mai cu seama.
Ce ti doresc eu tie scumpul meu oras? Sa te iubesc asa cum te iubeam candva.
Ce puteti face zilele astea? Simplu. Sa plecati din Bucuresti 
Costa mai putin sa mergi la italieni. Trei zile. Si papi si inghetata specifica macaronarilor si te plimbi pe strazi parfumate si admiri, inspiri frumos.
La cati ani departare credeti ca suntem fata de ei, europenii?
Va doresc un sfarsit de saptamana incununat cu fapte bune, zile placute petrecute cu cine va doriti, fara griji, doar sa zambiti.
