Vreau o viata ca afara
Peste o saptamana ma duc la scoala. Am asteptat toamna pentru a mi incepe cursurile pe care le am dorit inca din primavara. In sfarsit, pot invata lucruri noi, utile mie si dorintei mele de a pleca din Romania. Se va intampla curand.
Am invatat in toti acesti ani pe care ii port cu mandrie ca ceea ce ti doresti cu adevarat reusesti sa implinesti intr un final, chiar daca mai tarziu decat te asteptai initial. Invatatura continua. Mizez pe asta.
Chiar daca motivele sunt atat de multe si diverse, ma incapatanez sa “vreau o viata ca afara”, sa reusesc tot ce mi propun la “ei”. Criza financiara nu exista dupa parerea mea, este doar o falsa impresie ca nu sunt bani. Nu cred in pesimismul previziunilor de orice tip ale feluritilor maestri specializati sau nu, cred in lucrul bine facut, rabdarea cu care astepti succesul, tenacitatea de a ti orienta si planifica cat mai bine viata. M am saturat de oamenii de nimic in pozitii sociale nemeritate, mi e bine sa stiu ca am dreptate in fata unui sef idiot legat de un scaun pe care il viseaza si noaptea si de care tine cu dintii. N am crezut ca dupa ce termini studiile universitare de lunga durata la zi, te licentiezi si specializezi in jurnalism, ajungi sa primesti intr o dimineata un telefon de la o tanara ce ti prezinta oferta unor cursuri de televiziune ce nici nu au acreditare la acest moment, dar la care daca te duci esti obligat sa platesti mai bine de 1400 de euro. Mi e sila de profesorii de televiziune. Cum te poti numi profesor de televiziune doar pentru ca ai citit de pe promter mai multi ani? Ce sa ma inveti pe mine, cand timp de 4 ani am tot avut ocazia sa intru in destule studiouri, in fata camerelor chiar. Cine iti da dreptul sa organizezi aceste cursuri, ce interese sunt in joc? Sa prostesti tinerele cu aspiratii? Asa cum si eu eram in urma cu mai bine de 10 ani, da, recunosc. Dar cand televiziunea la care lucreaza acesti profesori de jurnalism emite pe post mizerii de oameni/femei/barbati/firfizoni si penale cu tarif, ma gandesc sincer ca pe mine personal ma iei de fraiera, cel putin.
Domnilor profesori de televiziune, pardon canale cu laturi (foarte multe laturi fiecare pe rolul sau), aveti nevoie de bani sau de “vedete” pe care mai apoi sa le manjiti cu orice fel de substante urat mirositoare, de dragul mirosului ulterior de bani produsi din audientele cu care degeaba va laudati!?!
Tocmai pentru ca am trecut de varsta la care credeam tot ce auzeam frumos impachetat intr o oferta de studiu, va declar nuli.
In Romania nu exista scoli de televiziune, ci doar fundatii cu beneficii. Inteles?
