Paparazza

Ce ar putea sa spuna un jurnalist? Ce n-au curaj cuvintele sa “spuna”? Dintr-o simpla coincidenta, mai presus de toate cuvintele din lume, totul e doar iubire! De restul va ocupati singuri, daca aveti cu cine si pentru ce!

Si totusi, am sa va spun despre mine ca sunt o tanara simpla dar cu aspiratii inalte. M am nascut intr o zi de Craciun. Norocoasa, dar intotdeauna sceptica si atenta la ce mi se intampla, mi am dorit mereu sa controlez lucrurile si felul in care se intampla ele in viata mea.

Am studiat jurnalismul, am iubit si iubesc meseria asta. La un moment dat, o conjunctura nefavorabila de vara, m a determinat sa ma opresc pentru o clipa din aventura mea publicistica. Au trecut de atunci 4 ani si nu va pot spune decat ca mi e dor sa scriu. Despre lucruri frumoase, calde, simple, de suflet si pentru suflet. Din suflet!

M a atras lumea “lor”, a vedetelor, a modei, a sclipiciosului din ea. Am constatat ca nu este decat un “mare hau” in care te afunzi si esti obligat la un moment dat sa te compromiti cu sufletul. A fost un pret prea mare si am decis sa ma opun vehement sistemului in care multi fosti colegi s au afundat.

Intr o seara, in timp ce admiram cateva fotografii din vacanta mea la Londra din toamna trecuta, am avut o revelatie, daca i pot spune asa. Cum ar fi sa scriu despre drumurile si oamenii pe care i am intalnit? 

Si sper sa i cunoasteti si voi, sa i admirati sau sa i indragiti cu bune, cu rele, asa cum ii indragesc eu.

Nu mi doresc decat sa pot scrie ce simt si cum simt, cand simt si de ce simt.

Accept critici si imi doresc si laude atunci cand am sa le merit.

Prezentul imi aduce zi de zi noi provocari. Lucrez in regim part-time la o companie de consultanta in afaceri, fac brand-ing si strategie de comunicare. Toti cei cu care colaborez imi sunt prieteni. Nu precum cei carora le a fost frica sa stea de vorba cu mine dupa ce am intentat un proces impotriva fostului angajator patronat de un ilustru miliardar roman a carui nume imi provoaca greata. Castigul? Da, a fost! Despre o curva penala, Alina Plugaru pe numele ei, n am sa scriu in viata vietilor mele. Nicaieri. Nici pe hartia igienica nu indraznesc. Si nici pentru ca o agentie de publicitate iti trimite la redactie o umbrela si niste agende. In ligheanul cu laturi marca OTV, n am sa intru. Sunt si asa prea multi…

Va multumesc pentru timpul vostru si pentru faptul ca azi ati petrecut o clipita in spatiul acesta fie el si virtual.