Andrei… sau Smiley si a lui confesiune

Posted by Paparazza on 15/12/2016 in 6 Vine Presa |

Fa ti timp cand ti e dor cu adevarat si spune i.

In surdina.. Versuri simple… Simti?
Aceasta piesa o interpretez ca fiind adresata celor ce se afla departe de casa, de parinti si rude si potrivita in perioada sarbatorilor cand se presupune ca toti se strang in jurul mesei de Craciun… cu povestile si bucatele gatite sau aduse de pe unde au „colindat in lumea larga”… Dorul, asta este motivul pentru care unii nu au putut sa plece de acasa si nu si au uitat radacinile… si nici nu le au parasit si nici nu le au transformat. O lectie data celor ce uita de unde au plecat si isi uita parintii, bunicii, copiii si prietenii… uita ca soarta lor nu a fost roz in tara lor, motiv principal pentru care au decis sa plece departe… sa si incerce si joace cartile destinului…

Ce ma doare pe mine, dintr un anume punct de vedere? Faptul ca exista atatia anonimi talentati, educati cu bun simt si grija parintilor sau a bunicilor blanzi si buni… si stau in umbra pentru ca nu se pot remarca… pentru ca valorile sunt ignorate in tara asta si promovate extrem de putin si doar pe canale nisate de interes…

Copiii sunt viitorul si ei sunt investitia totala… ce gluma buna cand ma repet si ma crucesc cand ii vad tarati pe culoarea rosie a semaforului de mainile lor fragile… e vesnica mea problema… ce persista si nu i observ real schimbarea… Va doriti cu totii o tara ca afara… dar la voi in tara de ce aruncati pe carosabil chistoacele de tigarete, ambalajele de la covrigi sau de ce nu va ridicati in picioare in fata unei doamne… orisicum arata ea, batrana, carunta sau o domnisoara simpla… copiii se doresc si pentru ei te rogi… daca nu te respecti pe tine, ai pretentia sa te respecte altul?

Educatia e lipsa dar e plin de pretentii cu titlul „cautam manager”… really? Manager la 23 de ani… Suntem toti o tara de talentati… dar nu stim cine a fost Maria Tanase – pentru ca la TVR e mai important sa stim ca pe Ciolos nu l au primit din varii motive in emisie… Uitam cine suntem cu adevarat si cine ne a educat sa fim ce am devenit cand pasim intr o biblioteca construita in urma cu doar cativa ani si inaugurata cu fast… va scriu din propriile’mi impresii si constatari: mergeam de drag acolo doar pentru ca era curat, ordonat si nou… miroasea a carti si lemn… se vedeau lucrurile gandite pentru viitorul celor ce vor sa se autoeduce… de ce nu mi mai place sa merg chiar dupa doar putin timp trecut de la primele vizite? Pentru ca este mizerie, iar cei ce se duc acolo nu respecta si se urca cu picioarele pe fotolii si isi noteaza cu markerele diverse aberatii comunicative moderne pentru vesnicie de care mi e jena sa mentionez… deoarece e lipsa de respect pentru autorii si titlurile lor. Lifturile sunt mizerabile si e lipsa de apa calda la unele toalete… la unele niveluri ale cladirii… dar e cald fix unde trebuie… acolo unde „se dicteaza sa fie”.

Vis-a-vis este Tribunalul Bucuresti… loc de decizii si hotarari ale unora ce dorm in post… pentru ca am evidenta (cu asta ma ocup) si nu lucrez decat in favoarea adevarului. Pentru ca asa am invatat de la cei pe care ii zaresc prin cartile pe care le citesc si recitesc…

Melodia asta este o confesiune a unor imagini dezolante de vieti ce daca nu s ar vedea la TV – pentru audienta – sunt tot atat de multe si nerezolvate si asa raman.

Cunosc un caz concret in care reporterii impreuna cu producatorul de atunci, creatorii teatrului ieftin cu numele emisiunii „Povestiri adevarate” a „amagit” un om, un barbat si a croit o poveste in jurul lui… una frumos impachetata si atat… uitata imediat si fara ecou si ajutor promis, doar de dragul unor „ore de munca efectuate”… in echipa… 

Si imi cunosc fostii colegi, tocmai de aia e posibil sa prefer sa „ma prefac si eu ca nu i cunosc”…

Despre Smiley? Un baiat simplu cu lipici la gagici! 

Etichete: , , , ,

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.