Creta la Palat… Copilarie libera!

Posted by Paparazza on 06/03/2017 in 6 Vine Presa |

Sunt romanca. Am fost nascuta in Romania. Aici am invatat la scoala. Aici mi am dat examenele si le am luat cu note, cifre… n am stiut ce e ala suficient sau mai putin bine, calificative moderne de a dreptul aberante. 

Am avut educatori de care mi amintesc cu placere. Pentru ca ii iubeam. Si aveam motive. Si ne mustrau si pe noi, nu eram ingerasi fara pacat. Am facut vrute si nevrute, dar n am avut telefon sa i inregistram cand ne atrageau atentia subtil sau trasi de urechi. Am fost soimii patriei si am avut cravata de gat si pampoane in cap, sosete pana la genunchi si manuale preluate de la colegii cu un an mai mari. Si aveam etichete tip tibru peste care ne puneam limba si se lipeau cel mai simplu asa. Culori putine. Mi aduc aminte cu drag de tovarasa invatatoare, da! Tovarasa invatatoare ne a invatat sa tinem creionul intre degete si ne modela fiecaruia in parte literele si cifrele. Si am invatat bine sa scriu. Faceam caligrafie intr o clasa curata, luminata de soare. Incerc sa mi aduc aminte daca mi era frica de ea… nu, nu mi era deloc pentru ca o iubeam. Am plans de dorul ei in clasa a cincea, atunci cand am trecut la un etaj superior al scolii. Am facut alti 4 ani cu o doamna diriginta pe care o vad si acum pe strada mea evitand privirile oamenilor si a mea, evident. O zaresc de multe ori cand plec dimineata si uneori as vrea sa ma duc la ea sa o intreb de ce merge plecat si grabit si nu mi ofera ocazia sa o salut. Am reusit sa o fac de curand, fix inainte de sarbatorile de iarna ale anului 2016… mi a raspuns sec: „Buna ziua…”

Scoala pentru mine a insemnat respect. Al orelor si a faptului ca nu mi place sa ajung tarziu la intalniri.

Sportul pentru mine a fost metoda de educatie si disciplina. Am mers la antrenamente pe terenurile de tenis de la Progresul (Stadion Cotroceni) loc in care se afla o arena inchisa si in paragina. Am invatat sa tin racheta in mana de la un instructor de tenis pe care il respectam si pe care il ascultam fascinata. Nu mi plac oamenii care intarzie la intalniri. Sunt crescuta sa ajung la o intalnire fie si cu 15 minute inainte. Iau in calcul orice neprevazut. Asa am invatat sa conduc in Bucuresti. Si o fac de multe ori fara sa folosesc gps-uri si aplicatii prost implementate. Mi se pare stupid sa te nasti in Bucuresti si sa mergi cu gps-ul pe bord.

Sar de la o idee la alta, da! Ce vreau sa sintetizez este faptul ca scoala si educatia te pot face om bun, frumos si sanatos in gandire. „Un om cu carte, are parte” nu e teorie! Diferenta o faci cu anii tai de studiu. Si cu putin noroc, sustin lucrul asta!

Nu citesc in metrou, n o fac! Nici la semafor nu mi citesc corespondenta. Nu folosesc telefonul mobil nici cand conduc, dar nici cand merg pe strada. Nu mi place ceea ce vad in trafic. Toti vorbesc la telefon in timp ce conduc. Pe bune, ce e asa urgent sau important incat ii pui in pericol pe ceilalti participanti in trafic? De ce nu semnalizezi? Frateee si/sau sorooo, de ce crezi ca ai semnalizatoare la bord? Sunt masini de zeci de mii de euro… arata bestial mai ales spalate, curate… de ce nu ti ai luat trotineta… pe aia nu e nevoie sa semnalizezi ce intentionezi tu sa faci pe sosea… nu ma bag in discutii despre starea deplorabila a carosabilului si sumedenia de gropi situate central, guri de canal neacoperite… avertizez insa soferii ce vor sa parcheze in zona Marriot, Bucuresti… este un canal pe care nu l vezi, acoperit de apa… fix la bordura in apropiere de Catedrala Neamului… N am facut si poze, dar acolo atunci se afla totusi un echipaj de Politie – dar desigur nu era „treaba” lor sa sesizeze „pericolul” probabil. Alte treburi si atributii secrete, evident!

Revenind la copilarie? Am libertatea sa scriu ce mi trece prin cap si o fac pe persoana fizica, logic!

Scoala din Romania este una dintre cele mai bune. Calitativ vorbind.
Am calatorit si intalnit oameni de varsta mea cu posibilitati mult mai facile si moderne de asimilat cunostinte. Ce constatare am facut? Sunt putori si neinteresati de cultura. Nu stiu unde se afla Roma pe harta. O capitala situata in apropierea locului pe care l am vizitat. Ma refer la spanioli. Nu vor sa munceasca. Nu cunosc limba engleza. In Romania copiii sunt educati inca din fasa sa scrie si citeasca in alte limbi de circulatie internationala. Avem si suntem capabili si educati bine (nu toti), dar suntem descurcareti si muncitori si adaptabili.

Copiii merita scoala. Si sa i educe invatatori iubitori. Si blanzi si buni cu sufletul. Elevii sunt mandria unui dascal. Si stiu ca suna „ca’n carti”, dar mie mi se face dor de profii mei cand le gasesc cartile publicate la mine in biblioteca. Si recunosc ca pe vremea studentiei mele m au sustinut financiar parintii (sunt o norocoasa), iar banii pe cartile cumparate mi se pareau mult prea multi. Gandeam atunci ca mi puteam cumpara haine de ei. Dar, revenind… iata investitia cea mai de pret pe care un parinte o poate face pentru viitor: EDUCATIA COPILULUI SAU. Citeam ca unii studenti abandoneaza studiile, motivul fiind timpul limitat si petrecerile din cluburi, jobul ziua… La naiba, n am cuvinte… am fost si la club inca din anii de liceu, n am fost premianta sau bursiera in facultate, dar departe de mine a fost gandul de a abandona vreodata scoala. Niciodata. Si am iubit presa si o iubesc, desi mi a rapit tot timpul duminici la rand. Si am facut din studiile mele o meserie.

Am fost acolo unde a trebuit, cand a trebuit. De acolo mai departe, in timpul liber sunt fix cine vreau sa fiu. Simplu!

In nota optimista inchei prin a mi manifesta intentia de a da curs exclusiv acelor oportunitati profesionale serioase. M am educat sa stiu ce caut, vreau si cer.

Martie a lui #17 (text inspirat de zilele lui februarie, acelea cand in weekenduri copiii au fost luati de manute si plimbati in Piata Victoriei)… in fata unui Palat. Acei copii nascuti din „protestanti”, (cum mi a placut mie sa i alint in perioada asta).
Copiii a caror alocatie nu provoaca NICIODATA mare grija in vreun mandat al oricarui politician perindat prin cele doua Palate aflate in Bucuresti, Romania!

Etichete: , ,

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.