Alooo, Generatia PRO(bono)&Voluntari!

Posted by Paparazza on 29/01/2017 in 6 Vine Presa |

Paparazza - TVR 60

Intr una dintre imagini se zareste si Delia Balaban Budeanu. Crainica la TVR din vremea epocii de aur a impuscatului Ceausescu Nicolae.

Costumele pe care actorii de atunci, multi deja aflati in lumea dreptilor prin cimitirele patriei le-au purtat in piesele de teatru produse in studiourile televiziunii.

V am scris despre vizita mea la TVR devenita un pod intre amintirile jurnalistice strict personale cu personajele din mondenul anilor de dupa 2000 si altii dati uitarii. Cei ai comunistilor camuflati cu al lor limbaj de lemn si diverse abuzuri din functii de conducere, concursuri aranjate pe baza de pile si amantlacuri, nepotisme si etc.

Delia Budeanu – o frumusete. De numele familiei Budeanu se leaga insa o serie de cazuri celebre de „scandaluri” prefabricate in presa. Una creata, scandaloasa si nu prea. Santaj si „regii proaste”. O revista „STAR”. Si altele de care nu vreau sa amintesc. Radu Budeanu nu mi a fost sef niciodata. Nu l as putea numi niciodata asa. CV – ul meu nu i a stat niciodata pe birou! Nu fac parte din categoria „fomistilor” la propriu prezenti la evenimente mondene. Mi am cumparat singura tot ce mananc in timpul liber si in pauza de masa. Port haine din banii castigati cu inteligenta si fara a mi „cere” salariul meritat la sfarsit de luna pe la usile sefilor in avans.
Stiu ca ma respect si la randu mi cer respect. Stiu ca un astfel de personaj nu stie probabil ce inseamna acest termen. Am mers si pierdut timpul in birouri in care am fost intrebata daca il cunosc. Ce am raspuns? „Trebuia sa l cunosc?”… da, stiu ca asta a insemnat un parcurs ratat din start in compania respectiva.

Zilele trecute am fost pusa intr o alta situatie… chiar nu stiu de ce tot insist sa „intru” pe usi unde nu mi se deschide nici macar intr o doara… Am ani de experienta in meseria mea si diplome luate pe merit si banii de acasa… aia ai mei pe care singura ii investesc in viitorul meu… si gusturi bune la „cautat” branduri pentru care m as vedea lucrand. 

Teste si probe de ore intregi… timp investit in trafic pe zeci si sute de km. Da, e clar! In Bucuresti sunt multi cetateni cu teluri de atins in Capitala. In Bucuresti nu e loc de ei. Asa cum a devenit cam rar sa te nimeresti in trafic cu unul din „B”… 

Aplicatiile mele or sa fie incepand de maine, o zi de inceput de saptamana, via Brasov, Sibiu, Constanta, Timisoara, Cluj si Oradea. Daaa! Refuz alte oferte… In UE sa lucreze altii. In SUA sa fie cu interesuri si compromisuri pe care nu le fac. Pentru Canada ma pregatesc intens, insa! Culmea este ca primesc invitatii la discutii… si ajung in timp deschisa, apta… si constat ca sunt „refuzata” prin ignore total dupa. Ori, nu asa se deruleaza un proces de recrutare la nivelul la care se „pretind” a fi companiile care ma oferteaza. Sincer, dragii mei HR (hasheri) – sunteti intr o grava eroare la limita in litera legii si minim respect pentru cel pe care il recrutati. Imi stiu valoarea, o stiu prea bine… pe a mea! Pe a voastra am supraevaluat o, din pacate! Trebuie sa ma invat minte… 

Asadar, franc va spun ca in televiziuni lucreaza oameni ce nu au nicio legatura cu jurnalismul. In redactiile revistelor dedicate femeilor lucreaza tipe ce au depasit cu mult kilogramele acceptate pentru a te putea certifica sa critici o fata de podium sau sa emiti pareri prezente in revista aia despre aspectul fizic impecabil al vreunei profesioniste… da, pe romaneste si neocolite: redactori femei ce au 90 kilograme sau peste, la 25 maxim 27 de ani. Exista sali de sport sau parcuri unde poti sa alergi si sa nu mai populezi fast-foodurile, ce zici? Au alcoolul in sange inca la orele 11 dimineata. Au mizerie pe birou asa cum nici in gara (de Nord), loc public evident, nu gasesti. Sunt rele si invidioase si isi apara „sursele” cu pretul decibelilor sariti peste limita decentei intr un open space. Si cu o putoare evidenta la propriu pe scaune… 

Da, stiu ca incet, incet o sa renunt la ideea de a mai spera sa revin si sa intru intr o redactie cu oameni decenti… cei din generatia mea erau mici copii pe langa ce este acum in redactiile din Bucuresti. Pfuuai… si PR ii (piarii) sunt unii plini de tupeu si lipsa educatie de specialitate si bun simt. Niste chiriasi cu pretentii de oras. Bai, daca bei peste masura pe care tu ti o permiti din salariul tau luat la „negru” si te asezi la masa cu vreun „baiat sau fata ce canta prin tavernele imputite din oras” nu te numesti PR. Esti un insotitor dator la banca in cateva zile cand iti cauti grabit soldul la contul de datorii… 

Stiu ca la tine in localitatea de domiciliu nu este niciun ATM si poate ca bunica ta saraca creste o vaca si o duce la pascut si da si de mancare unui animal de paza prin gospodarie… si daca tu ai reusit si te imbraci pe barter si apari la Fratelli si altele de gen… Frate, stai… Tu nu te numesti PR. Si nici cu HR ii nu i vreo mare diferenta. Poate esti doar „companionul vedetelor”… astora de plang dupa Bamboo. S a ars si pe vremea cand era si mai la moda in trecutul lui suspect „all time”… si m a durut atunci fix unde m a durut si zilele trecute de soarta parasutelor si poponarilor videochatisti de acolo… si m-am tratat instant cu „mana pe carte”! Si sunt intr o permanenta cautare de subiecte relevante si importante. Fara sa faca parte dintr-un grafic sau analiza de analitycs.

Pe bune… salariile voastre, editorialistilor de soi, nu sunt sume rezultate din publicitate vanduta… Really, pe cine pretindeti ca pacaliti?

Bineinteles ca cei profesionisti in meseria asta nu se simt vreodata luati la rost de scrierile mele concrete. Critic si am s-o fac ori de cate ori o sa am ocazia sa ma „racoresc” vis-a-vis de „mondenul” bambooist, gaist si fratellist, reprezentanti ce apar in astfel de reviste ca fiind un etalon demn de luat in seama in societatea asta devenita mizera… 

Am pus umarul si am dat zapada iarna asta. Iata stirea. Vecinii mei barbati si-au scos nasurile doar pe geam. Si mi am procurat vitamine ca sa pot rezista unor astfel de teste intelectuale. Si nu alcool. Bai jurnalistul lui peste prajit… mie imi dai teste? Dupa zeci de km parcursi (in halul in care se circula ) sa te intalnesc si altele petrecute inconjurata de plasme blocate pe politic? Si imi comentezi de gradul de trafic scazut din pricina stirilor alese? 

Nu v ati saturat de politica si penali? Nu va e greata de razmelita din interiorul partidelor politice? Mi e scarba de fetele astora de se lupta pentru drepturi personale obtinute cu semnaturi adunate in situatii penibile la coltul strazii… nu ma pricep la politica, dar ma fac pe ea… elegant va trimit in lumea sportului unde niste campioni joaca performanta in fata sutelor de milioane de privitori de tenis. Da, am plecat din redactia voastra cu emotia timpului pe care l-am petrecut in trafic pana acasa in fata televizorului unde am schimbat convinsa canalul pe EUROSPORT. Nu faceam parte din publicul vostru, fie vorba intre noi… De ce ma chemi atunci la discutii?

Da. Sportul face trafic. Copiii fac trafic. Sexul face trafic. Moartea si molurile in flacari… Cancerul face trafic… trist, stiu! Prea… si ofertele de la Emag sau LIDL… 

Si puscariasii pe care ii pupati in fund.

Nu ma numesc jurnalist, stiu! Jur… ca nu! 

Paparazza

Etichete:

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.