„M ai certat tare cand am uitat periuta si pasta de dinti in cantonament”…

Posted by Paparazza on 12/01/2017 in 6 Vine Presa |

Am fost martor mut cand am calatorit zilele astea geroase cu transportul in comun de suprafata. Intr o capitala europeana aflata total sub nameti, dar astea sunt alte aspecte pe care nu vreau sa le dezvolt chiar acum. Desi am observat ca s a facut treaba, atat cat s a putut cu cine s a putut, cu metode moderne, traditionale sau aberante, dar s a simtit miscarea si sustin in continuare ca nu ai de ce sa ti chemi primarul tu ca cetatean, locatar, barbat sau femeie sa va ia zapada din fata curtii, blocului in Bucuresti. Nu ai de ce sa chemi salvarea in nestire doar pentru ca vrei tu sa iti faca troiene pe intreaga strada, acolo de unde a venit respectivul apel. Sunt atatia oameni rai, haini din nastere sau pur si simplu deveniti asa… dar care, daca s ar fi nimerit sa fie chemati la vot pe o astfel de vreme geroasa s ar fi calcat in picioare cu bastoanele in maini sa ajunga sa si exprime alegerile… un alt aspect, stiu! Unul trist… 

Altceva mi a atras atentia la ore matinale, chiar dupa ce sarbatorile de iarna au fost declarate oficial incheiate cand iarna chiar a venit cu bucurie. Si nu de Craciun asa cum trebuia…

Pentru mai toti copiii tarati prin molurile pline de gura casca (distractie maxima, asa e?), rar am observat parinti sa si traga copiii cu sania, anul asta! Aproape deloc nu i am zarit sa faca impreuna cu ei un om de zapada… oameni de zapada am vazut in schimb la oameni mari de varsta mea, a multora ca mine ce ne bucuram ca prostii – naivii ca ne dam pe derdelus, ghetus… ca ne dam zapada de pe masini… adevarat, generatia userilor de youtube si instagram, facebook si altele de gen, nici nu stiu sa scrie corect „ghetus”… dar, nu stiu ce tot am de amintesc prostii d astea… cred ca sunt prea multe si multi ce le mediatizeaza si le dau titluri de glorie.

„Ce tare m ai certat cand am uitat in cantonament periuta si pasta de dinti” – da, asta a spus o fetita trezita din somn sa mearga la mol… cu mama ei alaturi stand in picioare in autobuz… cu alti participanti la astfel de discutii de duzina si ocazie. Socializare in autobuz, doar e viu grai. Mama acestei fetite si a cerut scuze dupa ce a auzit o spunandu i, reamintindu i ce a suparat o… o fetita de cativa anisori ce am aflat pana la momentul in care a coborat impreuna cu cea care a adus o pe lume ca se temea in continuare sa plece intr o alta calatorie ce urma sa fie programata, tocmai pentru ca mama ei o certase cu prima ocazie… si pentru ca isi uitase acele lucruri, pentru atat… cat de putin lucru. Si ce trauma continua… totusi!

Sa fii parinte e simplu, nu? E super tare si cool sa faci copii… e superb si sublim… dar te gandesti numai la viitorul pe care ti l proiectezi la inceput doar in culori pale de roz… totul e bonbon… uau… magic si ireal… nimeni nu are dreptul sa judece, stiu… dar nu vreau sa aud aceste lucruri, aceste declaratii pur si simplu sincere din gura unei copile aduse pe lume tocmai pentru (idealul asta e, stiu) sprijin la batranete, mandrie ca ai educat o asa cum trebuie, bucurie ca este copilul tau pana cand te stingi si pleci de langa ea… el, ei – cati ai, cati faci. Nu discut aici pentru ce „fac” unii copii… doar notiunea in sine si imi provoaca repulsie, fiind vorba poate de preluarea banilor de alocatie sau alte sume, cine sa stie… 

Sunt revoltata si nu pricep cum se fac copiii astia asa iresponsabil (metoda o stiu, e pentru unii simpla si fireasca)… alte discutii despre dorinta gandita obsesiv de a deveni parinte fara o asumare concreta – o alta fila de povestit cu alta ocazie…

Teama, batai si injurii… umilinte si saracie… copiii cresc astfel, sunt educati in lipsa… prin facetime sau cu ignore. Mame plecate la munci prin strainatate, tati luati de val si ademeniti de alte femei de moravuri usoare… mame divortate din ce in ce mai usor si tati lasati sa i creasca in timp ce nevestele isi cauta amorul pierdut prin alte paturi… si cate si in ce grave combinatii existente traiesc unii copii.

Sa ti doresti un copil am spus o si o repet este nu numai un gand… este o proiectie pentru tine in care tu esti un pion principal… este ruga la mijloc si respect pentru tine si el, copilul ce o sa fie al tau, asa cum te ai ingrijit sa l aduci pe lumea asta plina de „rautate, perversitate, minciuna si lasitate, aroganta si lipsa de implicare…”

„Ce tare m ai certat cand am uitat in cantonament periuta si pasta de dinti”! Dar o sa devina un(o) sportiv(a)… unul dus la mol cand afara e zapada de vis… e poveste scrisa mai tarziu un pic de Craciun. Intr un an cu totul nou si alb! 

Foto realizata cu eforturi intr o seara cu luna plina la minus 14 grade. Cu noroc si sansa de reusita pe stradute secundare… E foarte frig… dar cum sa fie altfel intr un astfel de anotimp? Canicula e la vara… in Ro!

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.