Oamenii BUNI sa NU faca NIMIC…

Posted by Paparazza on 10/02/2017 in 6 Vine Presa |
Paparazza

Paparazza

Calatoresc cu metroul ori de cate ori am drumuri relativ scurte de parcurs si ma pot salva de timp pierdut in trafic sau cautand loc de parcare. Mentionez ca metroul in Bucuresti este poate cel mai rapid mod de a te deplasa si vara si iarna… a devenit insa atat de aglomerat, incat de multe ori mi s a intamplat sa l compar celui din Londra, pastrand oaresce proportii, bineinteles. Londra anilor 2010 de care mi aduc aminte cu drag. Destui trecuti… 

Aceasta fotografie am surprins o intr o statie devenita populara si prin prisma celor mai recente evenimente de strada a inceputului de an 2017. Piata Victoriei. Bucuresti. Romania. Intr o zi de vineri dupa orele 16:00… Statia „Piata Victoriei” azi nu am auzit ca se anunta sonor… asa cum celelalte statii au fost anuntate sonor in trenul de metrou… eu in metrou nu am casti in urechi, eu in metrou privesc lumea si oamenii… eu nu citesc in metrou – am ritualul meu de a lectura cartile… avem o relatie mult prea intima sa o devoalez intr o aglomeratie continua pe peron sau in vagon… sunt atenta si imi place sa privesc lumea… cum s au imbracat, ce fac… cum se poarta cu altii din jurul lor… le studiez gesturile si imi place sa i ascult atunci cand se plang de sefii lor sau isi barfesc colegii de birou sau soacrele… 

Azi nu am auzit semnalizandu se sonor ca urmeaza statia „Piata Victoriei”… mai grav, zilele trecute vagoanele nu au oprit in statia „Piata Victoriei”, motivandu se aglomeratia si faptul ca protestantii se adunau in fata Palatului Victoria… Lumea s a robotizat de cativa ani si sunt imuni la ce se intampla in jur sau au uitat sa fie oameni… sa aiba respect fata de o femeie cedandu i locul liber pe scaun sau un batran venit de la un consult medical… si cate si mai cate exemple de umanitate si buna crestere. Cei 7 ani de acasa… 

„Pentru ca raul sa triumfe e suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic!”

Asta este scris pe un panou asa cum exista multe in statiile din Bucuresti. Pare un mesaj atat de simplu dar cu o incarcatura emotionala atat de puternica. 

Am invatat sa scriu prima data de la bunica. Care avea grija sa mi ascuta creioanele si cumpere creta pe care o prapadeam pe asfalt. Am invatat sa numar insirand pe masa scobitori sau bete de chibrituri… n am avut tableta si nici scutece sau servetele umede. Am fost soimii patriei la gradinita si mai tarziu pioniera si cantam la corul clasei zi de zi „Tricolorul”… „Trei culori cunosc pe lumeee… ” 

Mi era teama de profa de mate din scoala generala pentru ca era aspra si exigenta si ii neglija pe elevii care nu intelegeau problemele de matematica asa cum isi dorea ea s o faca… si am urat culegerea lui Gheba… stii, nu?

Mi am luat lectia azi aflandu ma intr o farmacie aflata central in Capitala. Nu una careia i se face reclama la TV. Una care are preturi mici, accesibile si in care te duci pentru ca stii ca au tot ce iti trebuie. Sunt fanul farmaciei TEI de ceva timp. Nu am stat la cozile interminabile – legenda spune ca este full non stop… nu e asa… merg la pranz sau dupa ora 15:00 in cursul saptamanii sau duminica dimineata atunci cand multi se afla la biserica… batranii sunt clienti fideli, se stie… dar nu numai, evident! 

Lectia de azi? Un domn respectabil aflat la coada la medicamente. Cu o reteta compensata in maini. Pentru el si sotia de acasa. Purtator de aparat auditiv la urechea dreapta. Imbracat simplu, curat, nu foarte asortat, dar ingrijit si cu o voce calda precum a unui bunic ce tocmai s a pus pe povestit nepotului favorit. Imi place sa privesc oamenii, v am spus. Dar nu pe toti. Imi place in special atitudinea batranilor, copiilor si a indragostitilor. Iti provoaca zambete. Garantez! 

Domnul avea de luat tratament, dar depasise plafonul decontat de Casa de Asigurari… Medicul sotiei i a prescris un medicament ce, dupa spusele farmacistului, nu se mai fabrica. Surprins clientul aflat la o varsta respectabila a insistat sa fie servit conform retetei. „Sotia are nevoie de acest medicament…  Trebuie sa existe, altfel nu era prescris… medicul nu avea cum sa scrie ceva gresit, este medic… ” Discutie ce m a pus pe ganduri si mi am amintit ca stau la o coada in urma unor oameni ce au cu adevarat nevoie de medicamente pentru ca sufera fara ele… pentru ca au muncit o viata intreaga sa fie respectati si sa li se acorde atentia cuvenita… pentru ca au platit cu varf si indesat asigurari de sanatate. Eu am una privata, facultativa… Sunt o norocoasa. Eu merg acolo sa iau niste pastile pentru dureri de gat sau pansamente pentru entorsele mele fizice pricinuite de sport. Eu sunt o norocoasa ca nu am parintii suferinzi cronic sau rude aflate in dureri. Ce bine ca am avut grija de sanatatea mea… ce bine ca mi am facut analize la privat, pe bani. 

Pentru ca salvarea cea de la 112 a sosit cu trei ore intarziere atunci cand am avut nevoie… si pentru ca spitalele de stat sunt mizerabile, focare de infectii… Si ma opresc, mai bine!

O lectie pe care mi am insusit o azi. Incepand cu revolta interioara pe care am trait o cand nu am auzit ca s a anuntat statia „Piata Victoriei” in vagon (pentru ca nu s a dorit „deranjul” colectiv al maselor iesind la suprafata in fata Guvernului) si culminand cu disperarea batranului purtator de aparat auditiv aflat la coada la medicamente eliberate cu reteta compensata dar care a depasit plafonul… unul de 300 si ceva de lei… 

Cat de trist… cat de injositor si umilitor… Sa fii batran in Romania. Tanar ca mine, ca tine… stiu ca unii n au probleme existentiale… stiu ca au votat influentati de cateva promisiuni ce se demonstreaza zilnic ca sunt mincinoase… Si stiu ca binele invinge intotdeauna! Nu i poveste… e un adevar! 

Piata Victoriei, iti repet… Esti atat de frumoasa zilele astea! 

Etichete:

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.