Piata Victoriei… Cat esti de frumoasa zilele astea!

Posted by Paparazza on 05/02/2017 in 6 Vine Presa |

Am dat selectiv „like” pe fb zilele astea… de cand au inceput protestele in Bucuresti. Am observat fiind intr o redactie de stiri cum stresul te aduce la disperarea minutului pierdut cu ochii in plasma urmarindu i pe politicienii romani… cat de sinistra senzatie sa fii intr o cladire fara geamuri… da stiu, sunt sensibila la micile detalii de genul asta. 

Paparazza

Paparazza – Mapa de presa – Amintirea anilor in care am intrat acreditata in Guvern la conferinta in care se vindeau actiunile OMV Petrom… Trista amintire! An 2004. 

Ce vreau sa scriu si sa inteleg si eu chiar citindu ma peste cateva luni… am avut amanari intr un proces ce conform legii era imperios necesar sa se judece cu celeritate si asta insemnand primirea unui termen cat mai curand fata de data la care s a facut actiunea in judecata. Am reclamat un drept incalcat – care drept? Unul fundamental… Drept la munca… da, in anii 2000 si inca vreo 7 pe deasupra… si am continuat sa sper ca justitia in tara asta se face ca la carte… ca in codurile civile, penale (acolo unde e cazul, evident)… le am studiat singura fara a avea o diploma de licenta cu aceasta specializare… si am suferit cum nimanui nu i doresc timp de 2 ani… doi ani pierduti intr o cladire magazin comunist „Junior” unde ma plimbam cand eram mica, mica de varsta… eram soimii patriei la gradinita si etc… anii au trecut si m am facut si sunt ziarista cu educatie si bun simt… si vreau si stiu sa scriu asa cum imi place si despre ce imi place… m am luptat cu mogulul decedat MIC.RO – si a fost un prim proces in seria altora intentate de colegi de redactie… Si am dat vina pe PATRICIU – iar acum, intr o duminica ca aceasta ma abtin sa ma bucur pentru viitorul tarii, al copiilor pe care i am vazut din fata unui ecran in Piata Victoriei… O Piata a Victoriei pe care o iubesc… ii ador denumirea si semnificatia… si libertatea. 

N am sa pierd timpul celor ce ma citesc aici… sunt destui ce s au plictisit si pe buna dreptate… se duc sa schimbe ce pot in tara asta… intrebarile mele legate de justitie mi le gasesc privindu ma in fotografiile si numeroasele legitimatii de presa pe care le am (inca)… colectia de mondenitati de care ma numeam la un moment dat mandra… de oamenii pe care i am inmormantat… de ocaziile pe care le gaseam sa felicit o personalitate a societatii in care traia… ma refer aici la anii mei de presa… presa mea scrisa, prima mea dragoste… 

CV ul politicienilor pe care i am urmarit de a lungul acestor zile mi este cunoscut atat cat trebuie sa mi faca si determine scriitura din seara asta… neincrederea in siguranta zilei de maine… cinismul pe care il au… si am lucrat pentru unul si altul de a lungul anilor. Se afla toti la puscarie… acolo le este locul, pacat ca doar pentru 2-3 ani…

Scriu cu speranta ca parcursul profesional al copilului meu nu o sa fie precum a fost al mamei sale… pentru asta am sa il iau cu mine la vot, sa l tin in brate si sa i pun stampila intre degete si sa i arat fotografiile cu cele cateva articole scrise despre oamenii de calitate ai vremii traite de o fata ce o sa aiba norocul sa i fie mama… intr o tara libera! 

Stiu ca si dorintele au termene… n am sa plictisesc precum o fac comunicatele de presa (unele)… n am sa scriu decat ce simt si cum simt, stiu si pot. 

Despre oamenii care nu stiau nici macar ce este acela un mesaj scris si purtat in mana deasupra capului de regula – termen prea „greu” pentru o domnisoara calatoare cu Metrorexul ce se indrepta in Piata Victoriei, dar care se conversa cu o alta tuta despre cat de evidente sa fie ca sa ajunga la TELEVIZOR… n am sa scriu. Si pe buna dreptate, toti vor la TELEVIZOR… Romania de asta are nevoie de emisiuni pentru milioanele de plasme superultraperformante cumparate de la EMAG! 

Despre oamenii care sunt acasa in asentiment sau nu si isi stiu greutatile personale si costurile pe care urmeaza sa le achite la utilitati chiar incepand de maine – n am sa scriu nimic; Nici despre zecile de oameni pe care ii stiu personal pe fb si sunt plecati de cat de bine puteau trai in tara lor…

Despre incultura am sa scriu cu cele mai dure cuvinte, in schimb; Si am sa dau de toti peretii cu snobismul, perversitatea imbracata in haine de fecioara… am sa scriu despre toti distrusii ce iau interviuri si/sau se afla in fata ghiseelor, functionari publici numindu se ei.

Hastag de duminica, zi pe care o petreceam la redactie ani de a randul – Sa fie platita asa cum se cuvine! 

Un motiv pentru care prefer sa dau „like” cunostintelor si celor ce au stiut cum sa si faca o familie atunci cand au prins ocazia… eu am stiut sa alerg dupa „clickuri”… si a fost in zadar, evident! 

#Cred in Justitie! Si ii MULTUMESC unui reprezentant de seama al ei ce mi a spus fix in momentul critic al cazului inscris intr o hotarare executorie: „Esti ziarista, descurca te!” Si asa am facut atunci si au urmat decizii bune… lectii de viata luate strict stiind litera si numarul legii! 

Piata Victoriei… Cat esti de frumoasa zilele astea! 

Etichete: ,

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.