„Ne vedem la TVR”…

Posted by Paparazza on 21/01/2017 in 6 Vine Presa |

Mi am propus sa scriu pe subiect. Am vizitat o televiziune intr o zi de vineri. Una de inceput de weekend. Pentru unii. Eu am lucrat multe duminici la rand, am ratat evenimente importante din viata mea si a celor dragi mie, data fiind natura acestei meserii. In presa scrisa duminica era o zi de munca cu trezit dupa o sambata dansanta, o plimbare lunga cu bicicleta sau una cu antrenamente pe terenul de tenis. Asadar, sa n o lungesc aiurea, TVR. 

Tvr a deschis free accesul cu programare ca la medic. Optiune personala pentru vineri ce tocmai a trecut. Una in care pe ecranele plasmelor se puteau vedea doar si numai, exclusiv si only imagini cu Trump si America ce l-a ales.

Pentru mine vineri in vizita la TVR a insemnat amintirea unor frumoase ore petrecute in compania unui stilist ce nu se mai afla printre noi (Darta… un om deosebit pe care l-am intrebat de vorba si pareri publicate ulterior in Jurnalul National). Am rememorat toate orele petrecute acolo in asteptarea rezultatelor de la Eurovizion… am oftat pentru oamenii de valoare pe care „i-am ingropat” si sunt destui… din pacate se duc, ne lasa creatiile lor si arta…

N am auzit in schimb in scurta mea vizita de vineri – 20.01.2017 nimic despre divertismentul anilor de dupa 2000…

N am auzit nimic despre Madalina Manole – Horia Brenciu (angajat al unei televiziuni comerciale, ce i drept), despre Serban Georgescu care nu se afla prin imaginile inramate in tablouri si plasme LG.

Porti deschise la TVR 60 – o sa vezi ce au insemnat anii 60, 70, 80, 90 si 2000 in TVR. 

Mi a placut sa stau pe „mute” timp de o ora atat cat a durat plimbarea pe culoarele invechite de timp si vreme ale televiziunii nationale. 

M am gandit la toti profesorii mei de jurnalism si inca incerc sa nu dau uitarii vorbele lor regasite in scrierile mele din anii de facultate. N am stiut cum se scrie o stire si nici n am sa stiu vreodata probabil. Nu mi plac stirile ce anunta tragedii. La revista Viva – o revista cu staif si in prea mult rosu (strict parerea mea) – am reinvatat ca n am sa stiu sa scriu despre moartea unui actor, artist… atunci cand tu esti cel ce o editezi… N am crezut vreodata ca fix intr o zi de Craciun George Michael o sa plece la cele vesnice, asa cum refuz sa accept ca o sa mi impuna cineva cum sa scriu si ce sa scriu… pentru trafic online si etc.

Am ramas cu impresie buna iesind din TVR. Cu speranta si poate naiva ca o sa se intample ceva dinamic, activ, educativ, sincer si valoros in emisiunile lor. Am facut fotografii cu aparat foto si am zambit cu toti dintii in fata multor tablouri ale personalitatilor marcante ale lumii. 

Am o fotografie care mi a placut. Si care nu are explicatie foto. 

Paparazza

Paparazza

 

 

 

 

 

 

 

Si ma fac ca nu stiu sa scriu despre nepotismele din TVR si datoriile la stat, politizarea si limbajul de lemn inca exprimat, angajarile prin concurs (teoretic), masinile de lux aflate prin parcarile societatii si alte si atatea lucruri pe care le evit intentionat.

Loc de intalnire, da! „Ne vedem la TVR!” – In anii de liceu cand mergeam la Patinoarul Floreasca – singurul spatiu de gen in aer liber din Bucuresti, TVR era locul de intalnire. Si de ce nu, acum dupa multi ani trecuti – „Ne vedem la TVR!” cu veselie, bucurie si umor bun…

Paparazza

Paparazza

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.