Vestigii… ruine… credinta!

Posted by Paparazza on 14/10/2016 in 6 Vine Presa |

In urma cu ceva ani, Iasiul imi oferea prilejul sa admir modele, fotomodele si moda. Scopul calatoriei a fost sa relatez macar o stire de eveniment. N a „intrat” absolut nimic. Nicio fotografie, nicio stiruta. Am pierdut zile si timp, m am umilit in fata unui musulman, patron de presa. Un vis urat! Mizerabila incinta…

Revedeam acelasi oras si mai tarziu cu vreo 3 ani, loc frumos, cultural, curat… priveam si relatam pentru un ziar devenit „scrum”… o „avere” preluata de interesati in domeniu. Si cate interese…

Plimbare in oras si in Catedrala Sf. Parascheva: privit si „vorbit” cu toate cladirile si inscriptiile de pe ele.
Cumparaturi? Unii dintre cei mai frumusei balerini de lac negru.
I am purtat cu drag mult timp…

Azi, m am gasit intre doua povesti si lectii de viata si iubire.

Daca numele mi l port cu mandrie si il datorez celor ce mi l au dorit, discutiile din cimitir le pot avea numai oamenii alesi. Cimitirul vesel de la Sapanta… cat umor si talc… superb!

Asociez toate cuvintele si vocile dragi trecutului cu ceea ce am devenit. Ce n as da sa mi intreb bunicii: „Cum eram la gradinita? Te am suparat cu ceva?”… Culorile in care am crezut si cred. Si semnaturile lor… Basmele si visurile copilariei mele: pe mine m au durut cuvintele, dar m au ambitionat sa fiu ce imi doresc, mereu mai buna si exact asa cum sunt. O realista! Da, real!

Mi au placut masinile. Si le iubesc.
Chibriturile si fumul de tigari KENT.
De parfumuri nu discut!

Muzica si dansul. Artistii talentati si papusile. Si sportul. Si barbatii eleganti, atenti si responsabili. Si care stiu ce vor! Sa obtina cu munca ceea ce au. Sa nu fuga la mami… de ce am intalnit numai sau doar tipul asta?
Ironic…

Sa fii reporter? Ce stire? Care e stirea? Un om a muscat un caine?
NU! Profesorii mei de presa scrisa m au indrumat sa scriu cu suflet. Intre timp sufletul s a calit sa simta tristete, dezamagire dar si fericire. Si bani obtinuti cu suferinta si lupta cu justitia… Si incredere doar in anumite persoane. La orice pas exista raul, ispita si necazul. Si te pandeste…

De ce n au fost in stare sa accepte multi fosti colegi ca acolo mi era locul? Colegii de redactii care sunt „blocati” pe retelele de socializare. Si o merita. Si asa sa ramana!

Fostele mele „sefe” – eram prea infumurata pentru faptul ca nu ma asezam la coada pentru „cadourile presei”?
Sincer? Voi stiti sa salutati cand va intalniti pe strada, prin moluri pe unde umblati sau prin salile de sport?
Sau sa nu va mai barfiti… si falsati de dragul faimei?

Mi am amintit de un baiat bolnav, nelegitim al lui Dan Chisu, ajuns subit un nume recunoscut. Regizor?! Ce ironie!

Si ruga mamei, actrita cu notorietate.

Manastiri pline de suferinzi si dorinte… de rugi ridicate spre cer. De oameni dezorientati. Atatia bani irositi in zadar? Catastrofe naturale… vremea asta nu e cum se anunta la meteo…

Curand am calatorit prin „sertarasele mintii”, asa le spunea profa de romana din scoala generala… iar invatatoarea, cea care m a sustinut sa tin creionul in mana, sa cant imnul in fata clasei (asa era pe vremea mea :)… sa fim curati in urechi si unghiile taiate, sa avem uniformele apretate, pampoane si funde… sa aducem carnetele de note semnate de parinti… ce frumos!

Cand observ bunicii care’si trag copiii de manute pe culoarea rosie a semaforului… cand aud claxoane atunci cand pietonii aflati in suferinta traverseaza regulamentar… stropesc trecatorii in goana lor spre… NOWHERE…

Pe biciclete nu poti circula pe pista construita pe Calea Victoriei… ESTE IMPROPIE… Chiar nu stiu cum sa i spun ca este… se termina brusc… dar e cu staif! Ce ironic! Si cu cizme de cauciuc…

Vineri, 14.10.ac – Lectie… pierduti printre cuvinte, intelesuri, sensuri… si reactii!

Etichete: ,

Copyright © 2016-2017 Paparazza All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.